agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 2420 .



Eclipsă
poèmes [ ]
Să nu credeți în supremația vitezei luminii...dacă vreți să călătoriți în Univers.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [goeteri ]

2011-06-16  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 



Mi-am privit, singur, sfera-gazdă-n zbor murindă,
Mascând portocaliu, cu umbra-i gigantescă.
Dar vai ce mică-i... O priveam, proiecție terestră
'n suspans straniu, disperând o Lună... să reaprindă.

O șansă-i că-s ș-alți mii de sori, ce scânteiază
Să-i țină pedepsitei, satelitei, becu-aprins
Spre neîngheț năprasnic; neagră, în noapte trează...
O rocă prăfuită-n pierderea de dor nestăvilit, nestins.

Mă-ntreb pe neașteptate-n gând, sinistru;
De s-ar opri mișcarea brusc, doar o secundă,
Sau mai puțin, un fir de timp... pierdut registru
De glob, uitând de sine... Am fi Icari zburând în umbră!

M-agăț cu jind de-un fes gălbui pe-o bulă brună
Și nu-mi revin, că bula-s eu, încontopit pe-o rocă
Și sunt și-aici, în noaptea începândă și sus-pus pe Lună
Ce priveam; pe cratere-i grisate, cu gropițe-n cocă.

M-a răvășit o teamă nesfârșită, despre-un negru
Lăsat pe loc știut de-argint... Mi-am spus că-i tot posibil
Într-o zi... Poate nu eu, să pierd pe rând tot, cer sclipind, integru...
Și tot mai mult mă văd peste milenii-n hău... Irezistibil!!!

O licărire tot gălbuie-mi dă speranță vie
Că moartea inefabilă va mai întârzia, un neștiut
De timp... Se crește iar speranța că iubirea o să fie;
Căci fără ea, oh Luna, vom pieri-n necunoscut, tăcut!

Mă simt mai mic, din noaptea asta, mai fragil;
Mă sperie hidosul fără milă al naturii
Căci știu deja, că Universu-i o himeră, gol exil...
Un rece groaznic, un anoxic, detonant și plin de furii...

Și nori de pâclă-n cer se-aprind de-un roz-grena
În mută explozie-n fundal de cânt de-amor de broaște...
Ascunsa se reîncarcă-n recâștig, lucind ca platina
Pe negrul cu un fard adânc, cețos, de ou de Paște.

M-adorm cu greu, c-o pată pe retină-n mintea-mi revolută
De-o experiență nouă-nesfârșit, reînvățând ce e elipsă
Cu dus-întors la două capete... de n-ar rămâne, bolta-i slută!...
Ferici să fim; cât dus se-ntoarce, vom trăi... în returul de eclipsă!
15.06.2011

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .