mi-a mâncat sufletul cu foamea unui lup de stepă
refuzându-se lunii și sângelui
m-a cântat cu sunete mute
m-a desenat cu tușe incolore
m-a pironit în noapte deasupra colțului de jos al lunii

fiară sărutată de dumnezeul neiubiților
fier în colți și nu argint
aurul răscumpărării îl arunc în univers
mă refuz

cu câte o celulă în fiecare galaxie
semăn universul ogor negru
și aștept să germineze alb
suflete de fetuși
în uterul generos
al necuprinsului.