agățat în cârligele măcelarului
sufletul hăcuit
întins tăbăcit așază-l în intersecția mare și fluieră-l
va tremura, i se vor scurge petele
rămâne-va curat precum odinioară cerul
mirosi-va precum ochii tăi când râzi
frumusețea de suflet
mașinile giratoriului se amestecă vârtej
în mijloc nu vreau să-mi fii luat
așez noroi în mine
sfâșii suflet
ne ridicăm precum dorothy cu toto în brațe
spre oz
am o dorință