cu fața către iubire mă întorc
încapi toată în ochii mei
ochii tăi îmi cutremură genunchii
sunt timid și am uitat
de haina ta - frumusețea
chipul înotând în lapte
buzele sculptate într-o coajă de măr
picioarele mele sunt în imposibilitatea
de a mă mai susține
ne așezăm pe verdele acesta
și șoapte zboară între noi
să nu trezim pădurea
de fapt îmi vine să strig
probabil și ție
dragostea noastră încalecă
după atâția ani
calul alb
zburând către garsoniera
din Rai