te-ai obosit până aici ca să auzi
voci de femei
în lanul de cânepă
apa leneșă în calea ta
pe alocuri acoperea pământul gol
cu poezie aspră
căutând blândețea

***

clin de lume
ținea în loc de porțile legii
când mi-am spus că e vremea
să vină o vârstă
ca de la bine la bine
de dincolo de gândire -în inima mea
tu stingeai cărbuni să nu ne pară rău

***

cel mai greu e să mă lupt
cu gândurile
să postesc ori să pretind
de la ele apăsarea ori dulceața
tălpilor mici
decupând întregului prin sonoritate
cuvânt de trecere –în celălalt

***

mă bucur de sănătate o zi
și încă o zi
ca într-o transă
ignor și mă tem
la un pas de această ruptură
îngropată în om
ori schimbând semnul
în care mă afli cuprins de femei
în lan de cânepă

**