În mine groaza albă naște humă
Din sentimente nude și frigide
Hrănite cu petale insipide
Muiate într-un val de verde spumă.

Smulg pietrei jurământul de tăcere
Mai dăltuind-o în adânc c-o vrajă
Îi pun o libelulă mută strajă
Copacul trist securea grea îmi cere.

Și mă desprind în zbor de pielea arsă
Prea mult am dus-o ca pe-o colivie
M-am dezgolit râzând a ploaie vie
Urcatul în adânc nu este farsă.

Dacă mă pierd și nu mai am busolă
Să nu-mi cotrobăiți prin buzunare
Mai mirosind a mine le-am dat sare
Și le-am trimis în mare pe o iolă.


3 iulie 2011