S-a mai stins o stea în mare...
ÃŽnc-un vis s-a spulberat,
Spre adânca disperare
A celui ce l-a urmat.

S-a mai dus un stol de păsări
Ce cu ele duc ușor
Amintirea unor vremuri
Ce frământă-un visator.

Și mai cade câte-o frunză
Care lasă-n jurul ei
Iarna toata pe o buză,
Gerul greu într-un condei.

Iar pelinul ce răsare
Din pământul sângeriu
Este-a Domnului scrisoare
Pentru omul incă viu...