fiecare cu treaba lui mi-ai spus
și ai aruncat păpușa de la etajul patru în intersecție
de acolo un motociclist a făcut din ea ceea ce noi
nu am putut niciodată să facem
un fel de trambulină pentru cascadori
a îmbrățișat un semafor crezând că viața ei este acolo
de undeva de sus a început să cadă cu fulgi de vată

nu m-ai dus la circ nu mi-amintesc
ne-am privit doar din culise mâinile
și jongleriile erau made in romania

pe vremuri jucam lapte gros
căram coșuri din nuiele pline cu roșii
pe o tarla lungă lungă
până nu mai vedeam cu ochii de atâta roșu
a doua zi o luam de la capăt
cântam de ne lua mama dracului
țară țară vrem ostași
printre rânduri de cartofi plătiți la sac
era ca o vacanță în 23 august
eu credeam că 23 august este un fel de las vegas pe plan național
de fapt era o comună cu mult pământ

iubeam zilele acelea pentru că mă întâlneam cu tine
și adormeam pe umărul tău ca o pisică leneșă
autocarul dispărea într-un nor de praf de fiecare dată

aveam gecile căptușite cu cartofi
acasă îi băgam la beci pe categorii
pe rafturi țineam verile și zilele noastre
părinții erau fericiți noi în delir
ne clădeam încetul cu încetul răbdarea
ne înfrângeam voința
eram oameni mari