dă-ne ce aveam mai bun,
gura văilor de tun,
frunzele-adormite-n ram
și vecia ce eram.
dă-ne ochii tăi surpați
în izvoare de Carpați,
fluierul aprins pe buze;
spânzurați de flori lăuze,
dă-ne ce cântam cândva
însetați de jertfa ta,
dă-ne veșnicia-n gând
și bărbi aspre suferind,
dă-ne fluturii marini
scufundați în cer de mâini,
zori desprinse din uitare,
fă-ne, Doamne, plâns de floare


1998