așa trăim noi, dintr-o noapte într-alta,
parcă ți-aș vorbi, dar limba mi-e
nemișcată. să aducem luna în pat, îți
trimit un gând. să ne rezumăm la
activități utile, ricoșează un glonț.

spre dimineață te-am surprins. priveai
atent pe geam, ca un vânător, o siluetă
neclară de animal. cel ce urmărește
devine, până la urmă, cel urmărit.

îmi las somnul deschis și vacarmul din
sânge, pornit. în lumina albă a zilei
diferențele devin tot mai clare și ies din
casă cu mâinile legate la spate și capul
plecat.