poate am devenit fără timp
de recunoaștere sau așteptare
sau altceva mult mai descoperit și mult mai de sine
manifestele se scurg printre degete
distanța separă imagini nevăzute
iar tu spui că mă cunoști
fără să-ți aduci aminte de mine
puncte inversate prin cioburi
dansează în vârful cuvântului tău
lucrul cel mai obosit
e capătul unui nou început cu mâinile goale
o foame de viață
o sete de neștiut
doar pașii făcuți în gol
țin viața la verticală