degeaba tună
ploaia s-a pierdut
fulgerele s-au ofilit pe ziduri

orașul este mic
cât un capăt de șiret
doar mâna ta
strecurată printre gratii
adună spuma sângelui

știm
noaptea va rămâne
să doarmă
să sforăie la noi
vom zbura în unghii să nu o trezim

oricum
ne privim kilometri buni în ochi
după ce facem dragoste
ca niște păpuși nebăgate la loc în cutii