Ir
Iza
departe-i
amu

Aici numai zgomote enervante
pe fostul litoral

Marea azi a murit
pocnită c-o piatră în tâmpla bisericii
de la Techirghiol

Un patristic oftat
și filocalica trezvie a minții
înspre îngerul morții-a pornit

Arsenie cel mic – diaconul cel mare
ți-a fost întotdeauna călăuză
în viață monahală

Prin duhovnicie de taină
au venit mereu să te vadă
nevoitorii cu păcate de Salomei
și Irodiade pe tavă

Rămânem ca Irozii
cu lacrimi de sânge pe-obraji

Zăvorâta neagră dansează
dă ca o stafie neagră din fund

Iart-o c-o să-i spună Samariteanul
că n-a știut nicicând de bărbat