De ce oare
moartea trebuie
să fie miezul
transimanent
al vieții

chiar și atunci
cînd viața este
datorie de-a crea
împotriva sau pe potriva
celei mai înalte pasiuni
și poate a imuabilului

cînd ea - viața
este cauza căreia
i se opune nimicul
cu "matria" lui
devenită acum
materia
acestor cuvinte

...cuvinte
care la rîndul lor
devin timp lăuntric
(și poate invers)
acestui timp?