răsărit

am văzut târziu
că mâna mea stângă
renunțase la umăr

printr-un gest arcuit
asemeni revoltelor
degetele osoase
au trecut de ochi
și de vorbe
strângându-se nebunește
în moalele sufletului

degeaba dreapta
cu rugăciunea pe jumătate șoptită
pe jumătate atârnând
plânsul
ca o carte din care scuturi literele
a început să mârâie
să rupă
cu bătăi de ciocan
cu piroane adânci
lemnul crud pe care tăcea
echilibrul sfânt al universului

a răsărit apoi
desigur
soarele