Trup ce plămădește viața,
Nouă luni, dumnezeirea
Ce-a încununat speranța
Și a ocrotit iubirea.

Trup ce-a sfâșiat durerea,
Din credința adunată,
Vieții noi să-i dea puterea
Pasului purtat de soartă.

Trup ivit în felurimea
De culoare și de datini,
I-e menită lui pruncimea
Și izvorul lung de patimi...

Trup, subiect al nemuririi
Sau al micilor "prostii",
Prin "chimiile" iubirii
Ne-ncetat vei dăinui.