în dansul său a prins Semănătorul
să lege laolaltă-n tainic rost
și soarele și ploaia și ogorul
seminței să îi dea un adăpost

în care coborâtă pe vecie
să poată-aduce lumii veșnicii
murind pentru o clipă să învie
în pâinea cea de fiecare zi

din dansul Său oprit Semănătorul
genunchiul înspre piept încet și-aduce
trecutul tot sărută viitorul
și din iubirea lor se naște-o cruce

pe care-ncremenită însăși Viața
să poată plânge și apoi muri
din moartea Ei să crească dimineața
și frumusețea verbului a fi