Am auzit, odata, stand la umbra noptii,
O voce ca a susurului raului,
O voce a vantului ce-mi taie respiratia
A cui e vocea aceasta, e speranta?

Fiori ma trec cand vocea este intrerupta
De tunetul nimicitor care nici acum nu ma mai lasa sa zbor.
Dar tunetul e ca si vocea soartei,
Ce te loveste cu putere si tu cazi in noapte.

Am cautat si am umblat
Vocea o auzeam dar n-o gaseam,
Vine din iarba, vine din flori
E vocea unui greier a noptilor.