cu dimineața în furca sprâncenelor
o întindem ca niște foarfece scăpate din frizerii
printre bolovanii ieșiți la păscut

lăsăm lumina să se zbată în urmă
să se rostogolească sub copitele norilor

din când în gând ne oprim
pentru a ne privi prin ochii unui nasture
fericiți și lipiți
de pereții cubului de gheață