în numele lucrurilor


nimic nu-mi aparține

tot ce incepe într-un simț al meu

se sfârșește dincolo de mine

nimic nu-mi aparține (nici eu mie nici zâmbetul e al unei măști ss. indescifrabil)

cum în acest poem nu pot sta lucruri

numaidecât numele lucrurilor

această apă o voi bea să îmi astâmpăr setea de forme



alunec pe drumuri ca pe oglinzi



nu mai cred să vină anotimpul cu zei boemi

ca o paradă de foto.-modele pe o insulă tahitiană

nu mai cred să vii tu și să refaci puzzle-ul dintr-o noapte de dragoste

mereu un sărut va lipsi



în numele lucrurilor se schimbă monezi

pun la uscat pieile zilei în care ne-am scufundat după căluți de mare

risipă de grație în liniștea verde

ziua s-a uscat cu niște solzi uriași pe spinare

(nu știam de ce mă simt mereu agățată în cui seara

până ce am privit prin hubloul avionului lumea

pe undeva pe acolo plutea scama mea de viață

amestecându-se cu viețile căluților de mare

și gura dihaniei era foarte aproape și foarte deschisă)



în numele lucrurilor mă osândesc

cu vrednicie voi sculpta în stânca îndârjitului

și cu nesaț voi sorbi cuvântului silabe eterice

așa cum caută fiara iarba de leac