ți-amintești cînd m-ai cărat să vedem meciul băi bulangiule
și am băut rom în birtul ăla împuțit
cum împuțită a fost camera ce ne-a supt primul suspin
cum n-am știut

n-aveam nimic bulangiule
doar relicva aia de apus pe care-o tot
flenduream de marginile tot mai tăioase ale inimii
și inima era un tatuaj ieftin pe brațul unui boxer mort
trebuie să știi ce dracu spun eu aici
e un desen în tuș albastru imprimat în carnea purtătorului de inimă
c-un pumnal înfipt în inima-aia-desen
plus un strop de sînge
sau o lacrimă din tuș albastru
imprimată în pielea purtătorului de lacrimă
n-am știut niciodată ce clar este
dar asta nu înseamnă nicidecum că ăla mort boxerul
nu avea și el o inimă
numa’ bună de băgat într-un amplu poem epic
n-aveam nimic bulangiule
decît frica
de aia rîdeam cînd se rîdea
de aia plîngeam cînd se plîngea
de aia

noaptea ta-i albă mereu