Cativa metri patrati de vise,
ingramadite-ntre pereti,
pareau povesti, de Creanga scrise
si nedescrise de poeti...

Fara curent, o lumanare
ne proiecta umbra-n tavan...
Pictandu-ne intr-o culoare,
rosul iubirii ce-o traiam...

Doua pahare, ametite
de Grasa noastra de Cotnari,
ne sarutau buza fierbinte,
in picaturi de chihlimbar...

Praful starnit de inutile
haine, tacute, langa pat,
plutea in forme puerile,
prin aerul infierbantat.

Iubirea noastra, fredonata,
de doua trupuri intr-un ritm,
parea de Mozart inventata,
arie, fara portativ.

Intr-un tarziu, in miez de noapte,
fumul tigarii il formam,
in cercuri mari, impins de soapte,
in verighete pe tavan.

Un pat, o usa, o fereastra
si stropi caprui de ceara,
topiti de pasiunea noastra,
ne-au fost, martori, o vara!