Simți
că îl apasa ceva
pe piept.
Erau întrebările mărunte
ale vieții
ce nu-i dădeau
pace niciodată.
Cerceta cu privirea
vopseaua decolorată
a vieții....
de soare.

Trase adânc aer în piept.


* * *






Pornind
de la premisa nebuniei
în permanentă schimbare,
înghiți aer cu greu
încercând
să-și desprindă gândurile.

Răpuse
printr-o tăcere semnificativă,
amintirile
erau reprimate
într-un
colț al minții sale.

Statuia... veghea nuferii.


* * *






ÃŽncerca
să-și ardă gândurile
cernând în minte
nisipurile dezastrului.

Păstra
un moment de tăcere
croindu-și
drum printre umbre.

Își simțea spatele încins
și auzea degetele alergând
printre împunsături
ce nu reușiră
să străpungă norul...
întunecat.

* * *






Apusul
mânjise cerul
într-o imagine granulată
cu un roz murdar.

Cu ochii
ațintiți pe masă
privea
cu un zâmbet abia schițat,
trebuia
să trăiască bântuit
de fantomele trecutului.


* * *








Ochii
adânc înfundați
în orbite,
ardeau acea
inexpresivitate
a unui gol
ce nu putea fi umplut.

Ca un animal
care răcnește,
fata i se schimonosi
de furie
preț de o clipă.

Zâmbind timid... striga.


* * *






ÃŽntr-un
impuls de moment,
nepregătit să accepte,
își ținu respirația
preÈ› de o
bătaie de… inimă.

Cu furia
Răscolită undeva
înăuntrul lui
ce sta
să dea pe dinafară,
zâmbetul
i se transforma
într-un hohot de… râs.


* * *





Ploaia
căzută peste noapte
limpezise cerul.

Cu figura
răvășită de uimire
și cu mintea adâncită
în gânduri,
pierduse reperele
pentru o... secundă.

* * *
Pierduse noțiunea timpului.

Unduindu-se
pe sub creasta
abruptă a liniștii,
o asculta
pentru câteva clipe
măturând spațiul cu privirea.

Între ușurare și teamă... un oftat.

* * *
Văzuse pupilele
cum își pierd lumina
care separa viața de moarte.

Sudoarea
îi ardea ochii
lăsați
să se obișnuiască...
cu întunericul.

Începu să înainteze... ghemuit.


* * *

Lăsând durerea
să-i părăsească trupul,
începu să meargă
încet spre lumină.

Simți o apăsare puternică în piept:

minutele treceau unul după altul...