De sărutul devine un mac,
Semințele arunc să fie de leac,
Pururi unor spice de grâu,
Ce ne ascunde până la brâu,
Goliciunea unor suflete calde,
Bântuind pe poteci ce ne arde,
Talpa incrustată de pietre și dor...

Măcinul uitat-a el oare fior,
Când fulgera in colbul visării,
Sărutul furiș pe anii-nserării
Sau doar trimite-n ciulinii semeți,
Hainele sfâșiate de săgeți și peceți?

Lăcrimând ,buzele noastre flutură,
Ultimul cânt pe brazdele ciutură,
Și nemuritori privim zările lumii
Călcând soarta și unduirile culmii...