Toaca bate!
Prin vâlcele,
Agățat-au de scai, stele,
Nevăzutele tălăngi
Și-ntre trestii,
Doina curge,
Lângă vise demiurge...

Iese fum din plita veche,
Iară timpul nepereche,
E-nsemnat de un cucoÈ™,
Mândru tare-n zarea roș...

Luna piere-n cerc de nouri,
Iar un muget de la bouri,
Doar răsunâ-n ecouri,
Înghețând pe gârlă sloiuri...

Lăcrimând maica bătrână,
Își agață într-o bârnă,
O pestelcă peticită,
Ca o candelă s-aprindă...

Murmur, ruga caldă,
Când tăcerea dorul scaldă,
Și-ntr-un colț pe cer hazliu,
Răsărit-a Carul Mare,
Să aprindă-ntre altare,
Focul viu...
Toaca bate și-i pustiu...