Scrisul ne-aduce aminte iubito


Sub adăpost de vremea ce ne troienește
și vara în canicule până la sfârșit
îți stau oricând alături ca publicul de-artist

Înviorați unul în altul ne-om tot lipi
pupilele de irișii celuilalt privind
viitorul pruncei Sara răsfrânt și-n noi

N-avem de ce să ne mai plângem – un chiuit
nemuritoarei noastre-iubiri se-aude-n zi
iar până la noapte-avem un rai de aburcat

Știu de ce scrisul ne-aduce-aminte de-nceput
prin el nu-și închide pleoape nicio culoare
în mirosul auzirea sărutării primei întâlniri







Aș vrea să mai întârzii clipa Florii de Cireș


Aș vrea dacă se poate doamna mea
să cutreier lumea lângă tine
îți stă la dispoziție vremea
ești splendidă chiar și pe patine

Hai să coborâm într-o salină
să ne-mplinim plămânii făcând sport
apoi să furăm o limuzină
și să ne-ndreptăm spre-aeroport

De-acolo-n sus tu să-mi explici
te rog plutind peste-Azerbaidjan
de ce munții golași stau pe tălpici
ridați adânc în asiatic plan

Unde vrea în zbor s-ajungă și un preș
poate-n Japonia fi-vom Preaînalți
la locul de popas Floare de Cireș
un fel de Fuji printre-atâți Carpați