Se ia un munte de talent
Si se arunca intr-un delir de febra si alcool;
Se ia si-o scara, sa se poata urca pana la el.
Se-ajunge in varful lui,
Se ia intr-o palma murdara de cerneala
Si se mototoleste intr-o bucata de hartie.

Aceasta se baga in buzunarul lui Atlas,
Iar pe Atlas, cu tot cu bolta instelata,
Il aruncam intr-o clepsidra.
Cand nisipul ajunge la baza de jos,
Ce ramane se matura, se matura,
Pana devine un praf de stele.

Acesta se ia cu grija in cealalta mana,
Se trece prin guri de foc mocnit, pana ramane amintire
Apoi, pe spatele hartiei mototolite,
Amintirea devine gand.
Si gandul devine poezie...