Ghemotoc viu, cu puf auriu,
Galben ca de păpădie,
Rătăcit în iarba înaltă,
Plânge și tot piuie,
Urechile-mi țiuie.

Mama cloșcă și-ai lui frați,
În grădină sunt plecați,
Iar el mic în iarba mare,
Depărtat e de cărare,
Nu-i mai vede pe ai lui,
Disperat piuie tare.

Puișor galben micuț,
Răsfățat, dar și drăguț,
Când găsești o râmă în cale,
De-o ciupești, cazi din picioare
Și te-ascunzi de ai tăi frați,
Fiindcă nu vrei s-o împarți.

Aplauzi din aripioare,
Când prinzi muște înșelătoare
Și te crezi un cocoș mare,
Când motanu-i la culcare.

Ghemotoc viu, galben ca o păpădie,
Puișorul cloștii mame,
Numai cioc și gălăgie,
Azi mîine trezești tot natul
Și-mi defilezi pe tot gardul,
Dar până atunci puiuț,
Fii cuminte și drăguț
Și pe mama s-o asculți.

18–05–2004