cînd luna întristată va fi
că nu mi-am vindecat somnul
zîmbetele mele o vor hrăni
culese cu ifronul

plugul nopții va brăzda
prin meleaguri umbre
și gălăgia o vom învăța
în vîrful degetelor să umble

vom repara timpul
de va uita sa mai meargă
ca anotimpul
vinul să-l dreagă

eu vă las. realunec în somn
reîmbrac lina haină
a dreptului de-a fi om
în taină