ranit sunt singur printre pietre,
si pietrele nu au habar,
pe maini pe fata si pe plete,
corbi si furnici s-au strins in cete,
nici nu m-asteapta sa mor iar.

dar va mai trebui s-astepte,
un ceas,o zi,vom mai vedea,
aceste vietati destepte,
sa ma coboare fara trepte,
in ghiara mortii,sora mea.

am mai murit odat-atuncea,
cand tot ce-aveam mai drag, pe ea,
m-a parasit si la rascrucea
de drumuri ,mai sta astazi crucea,
ca somnul mortii vii,a mea.




23-07-1986