m-am crucificat pe tine cu palmele în palmele tale
sângele ni se schimbă prin tălpi ca și când am face dragoste cu pașii
ne hrănim ca lupii pe la încheieturile mâinilor
sunt numai simțuri, nu mai am nicio legatură cu literatura
respir, miros, gust din sângele tău
ca dintr-un vin citit de preot în zi de sărbătoare
cumva cu teamă, oare ce mi se v-a întâmpla după
este felul meu de a avea aripi, acum înțelegi
de ce nu renunț la tine, e vorba de zborul acela pervers
prins între filele unei cărți ca-ntre picioarele unei femei
părem un sicriu în care dorm doi sinucigași
aici încap doar cele trebuincioase vieții de apoi
trupurile goale ca niște biserici nepictate încă
și-un fluture de noapte pe lumina frunților
multe nașteri inconștiente vor mai avea loc
pe foaia asta de hârtie, unde tu ești, ba nu ești
e șase dimineață, din lipiciunea noastră
se desprind poeme în șir de păsări călătoare
respir, miros, gust din sângele lor