agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-04 | [This text should be read in romana] |
eram copil și lumea mi se părea un castel din cuburi
puneam în fiecare zi un vis de plastilină peste oamenii îmi mângâiau creștetul chiar aveau bomboane și zmeie la spate tata mi-a dat un balon alb mirosind a iarbă pe care îmi desenam fețe de prieteni încruntați veseli sau posaci siamezi captivi în universul născocit din plămânii mei. când plângeau deveneam o mamă le îngropam chipurile într-o îmbrățișare încurcată de om mare totul curgea firesc zilele mi se împleteau în păr nopțile nu scriam poezii.ascultam. dacă inimile lor micuțe se opreau de teama întunericului? am mers ani printre cuburi îmi legasem prietenii cu o sfoară de un deget nimeni nu trebuia să se simtă singur în lumea noastră de heliu nici măcar eu. până când cineva de pe o stradă mi-a strigat că timpul jocului a trecut și am rămas în urmă sunt aproape nebună dacă mai cred în prieteni desenați de carioci sunt mare o să îl ajung pe Dumnezeu în curând ce tot legeni balonul ăla fetițo ce tot cânți acolo și de ce te smiorcăi. stai. nu auzi cum viața te cheamă atât de atragătoare atât de înșelătoare crești.crești odată.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy