Când ne-am întâlnit mi-ai dăruit
penița cu care ai scris tu decenile,
Așteptând răspunsuri din parți
unde nu erai înțeles, nici măcar ascultat,
Când ți s-a terminat cerneala albastră
am venit eu cu răspunsurile
Și ți le scriu în fiecare noapte,
cu penița ta și cerneala mea roșie,
Deși ești obosit să le mai citești...
Poate crezi că e târziu,
De fapt e devreme,
Petru că e doar începutul
continuării tale...