și plouă simplu în altarul firii
cu apa cea de toamnă, liniștită
prin case stropii umblă cu ispită
pămîntu-n piept primește musafirii.

de palma rece fruntea-mi stă lipită
și gîndurile zboară ca zefirii
dar fără a culege trandafirii
și fără-a coace-n minte albă pită.

tăcerea-n urbe parcă se lățește
tîrziu în noapte și atît de trist
de-o bucurie brusc nu mă pețește
doar pe motivul singur că exist
cînta să mă apuc pe preoțește
și Înviere să-i aduc lui Crist.