Merg încovoiat,
Copiii nu mă mai văd
bătrânii nu mă recunosc.
Sunt o pulbere
fină.
Orașul străin
de atâta ploaie
îmi curge sub tălpile goale,
printre copaci.
Visul nopții trecute,
plin de răspunsuri
își caută întrebarea
în mintea mea.
Obosesc.