Cum e pământul fără soare
Întunecat, arid, anost,
Precum e țărmul fără mare
Eu, fără tine, nu am rost.

Cum este noaptea fără stele,
Înveșmântată-n cenușiu,
Cum e pădurea fără mierle,
Eu, fără tine, sunt pustiu.

Cum e copacul fără frunze,
Uscat, îngândurat și trist,
Cum nu-s corăbii fără pânze
Eu, fără tine, nu exist.

Cum fără nori nicicând nu plouă,
Cum nu-i sfârșit fără-nceput,
Ca trandafirul fără rouă
Eu, fără tine, sunt pierdut.

Acum, când ești pe veci plecată,
Când doar în vis chipul ți-ating,
Precum o candelă uitată,
Eu, fără tine-ncet mă sting.