îmi plec străină ochii-n șoaptă
aud un bâzâit de vânt
haotic plouă-n ciuturi viața
mă-mpiedic încă de cuvânt

și ca un val dinspre nimicuri
se sparg de margini visele
iar geana-ntoarsă de uitare
adoarme-n muguri ploile

înot cu mâini necunoscute
văd cerul prăvălit sub val
încerc să prind de plete luna
s-o-aduc cu grație la mal

dar groapa din nisipul moale
mă trage-n jos cu nori cu tot
și viața-mi înnodată-n ploaie
devine fluture pe loc

20.10.2011
Ileana Popescu Bâldea