octombrie

cortină de plumb trag pe orizont corbii
fructe spice de grâu și oglinzi se frâng în urechi
prin iarbă greierii cară inimi perechi
tăcute ore sordide treieră orbii

pe râuri vidrele trag tronuri de abanos
auzul e limpede când frica pulsează
în sceptrul de fildeș spre întuneric întors
când caii prin văzduh galopează

troleele aruncă scântei în copaci
din crengi cad pe drum fluturi și îngeri buimaci
amurgu-neacă-n purpură vuietul străzii

octombrie face măcel prin alfabet
înveșmântează-n rugină slava livezii
și-o-nchide-n infinitul obscur și inert