Prea golul meu cel plin de suferința
Zărită-nezărită de visare
Palpită enervant a neputința
De-a exploda perfid spre eclozare

E oboseală-n psihe și în somă
Nimic nu prevestește vreo mișcare
Voința și curajul sunt în comă
Și lenea abia se ține pe picioare

Într-o lehamite ce sta să moară
Apare, iată, un fulger roșu-aprins
Vestește ori impune(?!) întâia oară

Iubirea noastră-i foc și jar nestins!
Căci ea e seva pomului vieții
Sărutul îngerului dimineții