Phylo, ero, agapo…

Iubirea noastră-a fost iubire pură
Trăirile s-au petrecut în gând
Fugarele săruturi, rând pe rând
Noi le-am gustat în inimi, nu pe gură

Am fost în cer pân-la etajul nouă
Când îngerii ne tolerau zâmbind
Al nostru era Raiul…, clocotind
De odele divine: „Pace vouă!”

De câte ori am suferind arzând
De dor, de spovedanii, de măsură
Ce ne-o doream săltată peste rând

Chiar dacă adevărul o să doară
Să nu uităm divina-învățătură
Că tot ce naște trebuie să moară