Vreau să-ți vorbesc
din rondelul toamnei
să-ți strecor în sân
o mână rece să-nfioare carnea
să tresalte din lut
azi te scot din beznă
te duc pe străzile acestea înguste
cu pavaj cubic
și umbre trec printre noi
adormindu-și copilul pe umeri
e noiembrie iar
pe spatele memoriei
desenez trei fețe trei umbre
trei lumini trei mâini
obsesiv mă leagă de tine
mirosul vopselurilor
mă gâtuie ca un nod de cravată
m-aș culca la piciorul pădurii
peste pleoape îmi aștern frunze
ochii tăi caută un liman
îți zic, nu e încă timpul
rămâi cu mine
acoperiți de frunze
să ne ingropăm în toamnă.