Unde îți sunt bărbații, poezie ?
Azi doar metrosexualii te mai poartă
Flamură flască dusă în robie
Veselă ca un steag de mort la poartă

Sumbri mai păstoresc această artă,
Poeți infricoșați de-a ei beție
Zadarnic muza-și sună toba spartă
Când versul prost pute a trândăvie

Nu, poezia nu-i literatură !
E un copil și vrea ținută-n brațe
Nu poți cuvintele ce-ți vin la gură
Să le îndeși cum îndeși carnea-n mațe
Când faci cârnați. Iubirea ei e dură
De-o lași de inimă să te înhațe