Þineam în mâini un pumn de jar
Nici căldura nu-i simțeam,
Iar in suflet mă topeam.

Pășesc pe drumuri pustiite
Și de flăcări mistuite
Și nici nu vom știi măcar

Cine a aprins Pământul.
Ura varsă flăcări-amare
ÃŽntreg Universul dispare...

Aici sunt toți prinși în vâltoare
Ard de vii în-a focului văpaie,
Dar cine e de vină oare?

Eu, eu pe toți i-am blestemat,
Căzând în cel mai grav păcat
Și- atât de singur am rămas.

Þineam în mâini un pumn de jar,
În patimi singur mă stingeam
Și nici nu veți știi măcar...