Ar fi păcat să nu mă vezi
Plângând în umbra ta,
Scăldat în lacrimi să mă pierzi,
Să fiu minciuna ta.

Ar fi păcat să nu m-auzi
În șoaptă când te chem,
Ca pe-un coșmar să mă ascunzi,
Să nu ne mai vedem.

Ar fi păcat să nu m-atingi
Când urmele îți plâng,
Să nu vrei focul să îl stingi
Ca un copil nătâng.

Ar fi păcat să nu mă simți
În jocul tău prostesc
Și să continui să te minți
Că nu te mai iubesc.

Ar fi păcat să mori crezând
Că totu-a fost o glumă,
În fața morții tu, râzând,
Eu...viu, ca o legumă.

Ar fi păcat...vreau să suspini,
Să plângi de neputință,
Iubirea rătăcită-n spini
Să fie-a ta sentință !