din volumul: "Orice om este un cântec fără rimă". Editura Junimea, Iași, 2012


I

l-am împachetat mai devreme pe isus cristos în valiza mea roșie de voiaj
și am pornit în călătorie spre vechea mănăstire din nordul moldovei


II

sătul de prea mult bine contemporan
și sâcâit de amintirea unui straniu vis premonitoriu
plecasem ieri la pândă, în fața falnicei catedrale ortodoxe a orașului
după fiul lui dumnezeu


când, spre uluirea mea, acesta apăru printre ușile grele ale catedralei
m-am apropiat cu evlavie de el
și l-am prins strâns de mijloc


un pic surprins, cristos se uită cu dragoste în ochii mei -
cred că avea și bucurie în privirea lui
de parcă m-ar fi așteptat de o veșnicie -


l-am sărutat violent pe buzele învinețite de frig
apoi, cu o singură mișcare generoasă
i-am spintecat gâtlejul de la un capăt la altul


III

acum stau întins în patul meu vechi -
dezorientat și speriat de ce-am făcut -
și încerc să alung valurile de panică
la gândul că l-am asasinat mai devreme pe blajinul fiu al lui dumnezeu


geanta mea roșie de voiaj e deja pregătită lângă ușă
plină ochi cu membrele ordonat tranșate ale vedetei mele divine:
capul, picioarele și torsul abia au încăput în nava principală a genții
iar mâinile au intrat cu greu în buzunarul din față


IV

sunt aproape convins că oamenii lui dumnezeu în negru
de la vechea mănăstire din nordul țării
vor ști ce să facă mai departe cu rămășițele lui cristos