ruga să-ți fie blestem bolborosit rostogolit
aripă neterminată mai ales
ai un crâmpei de fântână în suflet
o tristețe înfiptă în ochiul căprui

- Nu mai căuta versuri frumoase în biblioteci
mai bine uită-te-n oglindă
tu poezie nescrisă gând pervers!

nu-mi mai pasă demult
continui să înfig crini ofiliți
în visele tale nedormite
atâta iubire am irosit amândoi indecent
și este atâta ură chinuită în noi
doar câinii se aud
cum hăcuiesc clipele noastre de început

îngerii nu se mai nasc
sunt doar desenați de copii cu creta
la radio se vorbește
de cartierul în care
betoanele străzilor sunt populate cu îngeri
de copiii blonzi și damnați și orbi
atinși de Dumnezeu
cu aripa pe creștet

pe stradă se aud sirene trec pompierii
un vecin își bate nevasta cu foc
un altul întinde rufe pe balcon
mai trece și un popă oftând de zor

- e vaiet doamnă prelung
ca un cântec pe moarte
iar fluturii în cer sunt tot mai rari..