"Săru’mana preascumpa mea mamă,
De la început îti spun că-s bine!
Ne îndreptăm în tancuri spre cazarmă,
De frați mi-e dor, cât și de tine!

Când fost-am înrolat, o zic cinstit
Credeam că greu îmi e în cătănie…
Dar nu e așa, sunt mândru, mulțumit
Că lupt pentru-a patriei moșie!

De-ai știi dumitale, câtă bucurie
E să fii soldat al țării tale!
Îmbrăcat frumos cu cască verzuie
În uniformă, cu cizme-n picioare…

Oamenii ne aruncă flori în față pe drum
Când în formație, drepți mărșăluim.
Imnu-l auzim voios dinspre duium…
Precum și copii strigând ”Noi vă iubim!”

Fetele se uită la noi si șușotesc,
Ne plac mai mult că suntem militari.
Cu steme-n piept acas’ o să sosesc,
Nu-mi las eu patria în mână de dușmani!

Poimâine o sa fiu-narmat în front,
Cu camarazi ce-mi sunt ca frați
În ruși, o să băgăm plumbul din glont,
De române baionete-or să fie linsați!

Nemții ne-au promis în război,ajutor.
Sovieticii n-au șansă de izbândă,
Pe mulți cu mâna mea o să-i omor!
Eu nu-s ca ei, cu arma tremurândă…

O să trimit solul cu un alt răvaș
Când o să fiu sosit la Stalingrad.
Fii mandră, mamă, de fiul tau ostaș,
Că o sa vină acas’ înaintat în grad!

În încheiere, îți sărut mâna ,
De toți mi-e dor, vă amintesc!

Ps: De-mi vezi pe scumpa Ana
Să-i spui că o iubesc! ”

=== Scrisoare sosită în data de 27 august 1942 ===

”O foaie într-un veston de caporal
Găsit-am să îți scriu două cuvinte,
În cort, la luminița unui felinar,
Gânduri, trăiri, mamă, sunt crunte!

De trei zile suntem asediați de ruși,
Nu am dormit, nu am mâncat demult.
Sunt obosit, mulți camarazi sunt duși…..
Pe morți, călcând, mă simt pierdut!

Soldați de-ai mei stâlciți de tancuri,
Vântul de gloanțe îmi șuieră-n urechi
De viață secate, trupuri în frânturi…
E iadul pe pământ al diavolilor vechi!

Ce am făcut oare, să-mi merit asta,
De ce mă chinuie amarnic, Dumnezeu?
Un mort mergând, m-a-nvăluit năpasta
Cumplitului război cu izul ei prea greu!

Mi-a ruginit și baioneta-n sânge
O țin în mâini murdare și rănite,
Sudoarea, deși mi-e frig, îmi curge
Pe uniforma ruptă, pe brațele sleite…

Cu gândul la voi, la a mea casă
Continui în batalionu-ncercuit.
Mirosul împuțit al morților se lasă
Ca ceața pe sufletu-mi ciuntit!

Închei aici… au sunat alarmă
Atacului rusesc îi dau de veste!

Ps: De o vezi pe Ana, dragă mamă,
Să-i spui să nu mă mai aștepte! ”

==== Scrisoare sosită Post Mortem! ====