agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-15 | [This text should be read in romana] |
"Săru’mana preascumpa mea mamă,
De la început îti spun că-s bine! Ne îndreptăm în tancuri spre cazarmă, De frați mi-e dor, cât și de tine! Când fost-am înrolat, o zic cinstit Credeam că greu îmi e în cătănie… Dar nu e așa, sunt mândru, mulțumit Că lupt pentru-a patriei moșie! De-ai știi dumitale, câtă bucurie E să fii soldat al țării tale! Îmbrăcat frumos cu cască verzuie În uniformă, cu cizme-n picioare… Oamenii ne aruncă flori în față pe drum Când în formație, drepți mărșăluim. Imnu-l auzim voios dinspre duium… Precum și copii strigând ”Noi vă iubim!” Fetele se uită la noi si șușotesc, Ne plac mai mult că suntem militari. Cu steme-n piept acas’ o să sosesc, Nu-mi las eu patria în mână de dușmani! Poimâine o sa fiu-narmat în front, Cu camarazi ce-mi sunt ca frați În ruși, o să băgăm plumbul din glont, De române baionete-or să fie linsați! Nemții ne-au promis în război,ajutor. Sovieticii n-au șansă de izbândă, Pe mulți cu mâna mea o să-i omor! Eu nu-s ca ei, cu arma tremurândă… O să trimit solul cu un alt răvaș Când o să fiu sosit la Stalingrad. Fii mandră, mamă, de fiul tau ostaș, Că o sa vină acas’ înaintat în grad! În încheiere, îți sărut mâna , De toți mi-e dor, vă amintesc! Ps: De-mi vezi pe scumpa Ana Să-i spui că o iubesc! ” === Scrisoare sosită în data de 27 august 1942 === ”O foaie într-un veston de caporal Găsit-am să îți scriu două cuvinte, În cort, la luminița unui felinar, Gânduri, trăiri, mamă, sunt crunte! De trei zile suntem asediați de ruși, Nu am dormit, nu am mâncat demult. Sunt obosit, mulți camarazi sunt duși….. Pe morți, călcând, mă simt pierdut! Soldați de-ai mei stâlciți de tancuri, Vântul de gloanțe îmi șuieră-n urechi De viață secate, trupuri în frânturi… E iadul pe pământ al diavolilor vechi! Ce am făcut oare, să-mi merit asta, De ce mă chinuie amarnic, Dumnezeu? Un mort mergând, m-a-nvăluit năpasta Cumplitului război cu izul ei prea greu! Mi-a ruginit și baioneta-n sânge O țin în mâini murdare și rănite, Sudoarea, deși mi-e frig, îmi curge Pe uniforma ruptă, pe brațele sleite… Cu gândul la voi, la a mea casă Continui în batalionu-ncercuit. Mirosul împuțit al morților se lasă Ca ceața pe sufletu-mi ciuntit! Închei aici… au sunat alarmă Atacului rusesc îi dau de veste! Ps: De o vezi pe Ana, dragă mamă, Să-i spui să nu mă mai aștepte! ” ==== Scrisoare sosită Post Mortem! ====
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy