Fug dintr-o stare a lucrurilor
întoarsă pe dos,
se prelinge moartea cu-n rece fior
prin ultimul os.

Rămâne deschisă singura poartă
o țin mereu la perete,
nu cred că cineva poate să-mpartă
la fiecare trecere secrete.

Nimic nu stă neschimbat destul
poate doar de câteva ori,
eu sunt cel ce crede sfârșitul
găsirea în cer a unei comori.


Numai o zi dacă-ți fur pentru tine
sunt mândru de reușită și strig,
cu gheața oglindă, azi sub patine
îmi tremur genunchii de frig.

Cad în inima mea cuvinte amare
și-n sânge nu-mi mai cântă viori,
desigur sunt percepte sumare
într-un târziu tot o să mori.