ninge în Dublin
e alba, absurdă
zăpadă căzută
în noi
ne apasă
a liniște rece
pustiul din casă
un pom de Crăciun
ne minte. îngână
colindele albe
în alb se adună
e liniște-n Dublin
dar cui îi mai pasă
că-n stradă mai moare
un om fără casă
orașul e rece
lumina se stinge
nu-i nimeni în case
degeaba mai ninge